Vara asta avem o Falsă identitate (…)!

Personal, când mă gândesc la vară fac asocierea cu vacanța, iar când mă gândesc la vacanță, deja îmi fac o listă mentală în ce ordine să iau cărțile care mi-au ocupat biblioteca și nu am avut timp să le bag în seamă. Sfatul meu e ca vara aceasta să nu îți lipsească din bagajul de călătorii cartea Falsă identitate scrisă de Mirela Oprea. Chiar dacă este un debut literar, impresioneaza prin sinceritate și efervescență. Romanul este un mesager al dragostei necondiţionate pentru oameni, al dăruirii şi compasiunii, al frumuseţii în relaţiile interumane.

“Părea că toată lumea alerga înnebunită, sperând să găsească fericirea, însă nimeni nu-și dădea seama că fericirea după care alergăm se află de fapt în fiecare clipă a vieții pe care cu neștiință și nepăsrea o irosim.”

Ca un mic teaser, voi divulga puțin din secretele ascunse de Falsă identitate, dincolo de copertă. Personajele principale, Johanna și Nicolas − doi tineri de excepție prin frumusețe fizică și sufletească − își trăiesc iubirea pe fondul unui spaţiu renumit prin opulenţă, strălucire falsă, gust pentru distracţie, bogăţie şi putere, aflat unde altundeva, decât în America, care altul, decât Los Angeles. Personajele par construite cu oarecare idealism, dar fina analiză − realizată de autoare − a sentimetelor contradictorii care le mistuie, le face credibile. Lupta interioară cu propriul sine, confruntarea cu o societate superficială, crudă pe alocuri, dominată de intrigi și interese, valorile și principiile morale, pe care nu le pot trăda, îi bulversează pe cei doi îndrăgostiți, dar îi pun în fața unui adevăr vechi de când e lumea: dragostea învinge chiar şi moartea.

“În ultimul timp nu încetase să-l uimească cu felul ei natural de a fi. Acum era o tânără copilă, ca apoi să se transforme într-o femeie grațioasă. Era o adevărată enigmă, iar el își promise că avea să o dezlege. Dar toate la timpul lor.”

Este o carte ușor de citit, care te prinde și te vrăjește până când ajungi la sfârșitul ei și realizezi că ceea ce ai citit este pură ficțiune… din păcate! Și din când în când e frumos să pășim către această stare de visare, mai ales în vacanță, nu?

Eşti noncoformistă? Mathilde e pentru tine!

Dacă nu scos capul pe fereastră până acum, ar fi cazul! Afară a ieșit soarele, e frumos și e timpul potrivit să ne scoatem la iveală hainele de vară din garderobă. Cum prima impresie contează, hainele pe care le purtăm spun foarte multe despre noi.

Eu sunt fană înrăită a handmade-urilor și de aceea îmi place foarte mult magazinul Mathilde. Colecțiile lor sunt în număr limitat și au particularități de handmade. Perfecte pentru un look urban chic, rochiile casual împacă atât nevoia de comoditate și lejeritate, cât și nevoia de a-ți sublinia feminitatea. În culori neutre sau, dimpotrivă, nuanțe vibrante care să fie în ton cu atmosfera solară, rochiile de zi din noua colecție Mathilde te vor ajuta să te pui în valoare! Dar cel mai interesant este că tonurile de nonconfromism te scot din anonimat.

Fie că ești genul office, sport, elegant – găsești de toate. Ești curioasă? Intră pe site și hai la cumpărături, că tot vine 1 mai! 🙂

Ajutor! Devin munțomană

Am prins și eu câteva zile libere și am dat o fugă până la munte. Ne-am strâns șase suflete și am pornit voioși-voinici spre Cabana Mălăiești. Aceasta se găsește la o altitudine de 1720m și pentru a ajunge la ea, poți să alegi dintre mai multe trasee:

De la Râşnov (675 m) urmăm şoseaua spre sud, în lungul Văii Ghimbavului (Râul Mare), mai întâi printre lanuri, apoi prin fâneţe bogate şi pe lângă zăvoaiele din lungul văii. Peste fruntea pădurilor, în fund, se profilează imensa piramidă a Bucşoiului. De-a lungul apei Ghimbavului şoseaua ajunge (2½-3 ore pe jos) la uzina Râşnovului. De aici urmăm către sud, în urcuş, drumul carosabil şi după cca. 15-20 min traversăm V. Ţigăneşti. În dreapta se înaltă Munţii Velicanul şi Ţigăneşti. Străbatem o poiană şi la reintrarea în pădure, către stânga, traversăm firul V. Mălăeşti, apropiindu-ne mult de V. Glăjăriei (stânga). Curând părăsim drumul carosabil ce se continuă în lungul Văii Glăjăriei şi prindem poteca spre dreapta. Strecurându-se printre numeroşi bolovani, drumul încalecă pieziş coama dintre V. Glăjăriei şi V. Mălăeşti, trece pe malul stâng al acesteia din urmă (pe dreapta, cum urcăm) şi se continuă în lungul văii. După a doua traversare urcăm pieptiş o mică porţiune, pe malul opus. apoi urmăm în urcuş uşor coama dintre V. Mălăeşti şi pârâul din stânga. După cca. 1 oră de la uzină, ajungem lângă Izvorul Mălăeştilor, ce tâşneşte în dreapta, de sub o coamă împădurită. De aici poteca se orientează brusc la stânga, ieşind repede în Poiana Mălăeşti-Izvor, pe care o traversează în lung; la capătul poienii, pe o coamă scundă, se ramifică la stânga drumul spre Cabana Diham. Ramificaţie spre Cabana Diham prin V. Glăjăriei. Marcaj cruce albastră. Coborâm repede în partea opusă a coamei şi în cca. 5 min ajungem în Poiana Glăjăriei. Din marginea poienii ne îndreptăm către E-NE, traversăm poiana în coborâş şi întâlnim drumul din lungul Văii Glăjăriei, pe care îl urmăm în jos, iar după 5 min traversăm firul văii (atenţie la stâlpul indicator), în punctul de confluenţă cu Vâlcelul Dihamului. De aici continuăm spre SE, traversăm imediat Vâlcelul lui Timen şi începem urcuşul pieptiş spre est. După cca. 40-45 min din fundul văii ieşim pe coama largă şi înierbată de sub Măgura Cenuşie, la Cabana Diham (1320 m). Traseul nostru continuă la dreapta, urmând în urcuş pieptiş coama dintre Văile Glăjăriei şi Mălăeşti. După 30-40 min de la ramificaţie poteca începe să urce uşor, în lungul unei platforme situate între abruptul Bucşoiului (stânga) şi firul Văii Mălăeşti (dreapta), adâncit aici mult în masa de bolovănişuri ce formează morena frontală a văii. La capătul de sus al platformei, deasupra unui piept scurt, ieşim în marginea unei poieni, pe flancul vestic al Bucşoiului. După încă o treaptă a văii traversăm o poiană largă, loc al vechii Cabane Mălăeşti, de unde se deschide dintr-o dată perspectiva porţiunii alpine a văii. De la capătul de sus al poienii, urcând o ultimă ruptură de pantă, poteca ajunge în marginea căldării inferioare a văii, la Cabana Mălăeşti (1720 m).

Citeste mai mult la: http://muntii-bucegi.ro/Trasee_Bucegi/Traseu_Rasnov-Cabana_Malaesti/
Copyright © Iulia Toyo

Buşteni (925 m) – Plaiul Munticelul – Poiana Coştilei (1360 m) – Pichetul Roşu (1445 m) – La Prepeleac (1750 m) – Mălăieşti (1720 m)
Marcaj: triunghi roşu. Durata: 6 ore. Iarna traseul este foarte periculos şi dificil pe porţiunea Pichetul Roşu – Mălăieşti.

Acest traseu este o adevărată magistrală cu o lungime de cca. 12 km, care înconjoară la o altitudine medie de 1400 – 1700 m o parte importantă a masivului (partea de nord-est), de cel mai mare interes atât pentru turişti cât şi pentru alpinişti şi schiori. Din el se desprind trasee de acces spre importante obiective turistice, alpine şi de schi din zonele Coştila, Omul, Morarul şi Bucşoiul.

De la Căminul Alpin (925 m) traseul urmează spre vest, în urcuş uşor prin pădure poteca largă de pe Plaiul Munticelului. Mai sus, la mică distanţă (după cca. 20 min. de mers) se abate uşor spre dreapta părăsind culmea pe care continuă poteca nemarcată spre Valea Albă şi Refugiul Coştila. În continuare îşi schimbă treptat direcţia spre nord-vest, trece prin punctul La Măsurătoarea Urşilor (1310 m) (unde se ramifică traseul alpin 41, spre Valea Albă) şi la mică distanţă ramificaţia spre Refugiul Coştila (traseul 6lde la trasee alpine, marcaj bandă albastră), apoi traversează văile Coştilei şi Gălbenelelor şi ajunge în Poiana Coştilei (1360 m) (Buşteni – Poiana Coştilei cca. 2½ ore). Trece de Valea Cerbului, unde intersectează traseul 16 marcat cu bandă galbenă spre Vârful Omu, apoi de Poiana Morarului, de unde pornesc traseele alpine spre Valea Morarului, Râpa Zăpezii, Creasta Balaurului, şi ajunge în poiana de la Pichetul Roşu (Buşteni – Pichetul Roşu: 3 ore). Aici intersectează potecile spre Cabana Poiana Izvoarelor (traseul 8, marcaj bandă roşie, un sfert de oră până la cabană) şi Cabana Diham (traseul 12 marcat cu punct roşu, o jumătate de oră până la cabană).

De la Pichetul Roşu traseul continuă pe sub abruptul Bucşoiului (Drumul Take Ionescu) şi traversează mai multe vâlcele, porţiunile dificile alternând cu cele domoale. Astfel traversează Poiana Bucşoiului, urcă „La Prepeleac” (1750 m), de unde se desprinde poteca traseului 17, marcat cu bandă roşie, spre Creasta Bucşoiului Mare -Vârful Omul, (drumul Friedrich Deubel). Trece de piciorul Bucşoiului prin Şaua Mălăieşti şi coboară în Valea Mălăieşti, unde întâlneşte poteca marcată cu bandă albastră Râşnov – Vârful Omul (traseul 18).

– pe Culmea Tiganesti (alt. 2136 m)
pe poteca marcata cu banda galbena care trece peste Padina Crucii (alt. 1950 m) la lacul din Valea Tiganesti (alt. 2050 m) si urca apoi in Saua Tiganesti – durata cca. 2,5 ore

– Mălăieşti (1720 m) – Brâna Caprelor – Creasta Bucşoiului Mare (2285 m)
Marcaj: triunghi albastru. Durata: 2 ore.

Din zona cabanei traseul urcă în amonte pe vale, pe care în scurt timp o părăseşte spre stânga. Urmează poteca în urcuş accentuat, în serpentine pe versantul înierbat. Prinde Brâna Caprelor pe care continuă până în Şaua La Brâna Caprelor (2285 m), pe Creasta Bucşoiului Mare, unde întâlneşte traseul marcat cu bandă roşie.

– Râşnov (675 m) – Mălăieşti (1720 m) – Vârful Omul (2505 m)
Marcaj: bandă albastră. Durata: 8 ore. Până la fosta cabană Mălăieşti 5 ore.

Traseul este accesibil tot timpul anului până la fosta cabană Mălăieşti. Iarna în funcţie de starea zăpezii şi a vremii este accesibilă şi porţiunea de sus prin Hornul Mălăieşti.

Din oraşul Râşnov traseul porneşte spre sud, intersectează DN 73 A şi urmează drumul forestier de pe Valea Ghimbavului spre uzina electrică (8 km). Câteva sute de metri mai sus de aceasta lasă pe stânga ramificaţia drumului de pe Valea Ghimbavului şi continuă spre Valea Glăjăriei pe care o părăseşte în scurt timp (după cca. 3 km de la uzina electrică) urmând Valea Mălăieşti. Traseul urcă domol prin pădure până în Poiana Izvorului Mălăieşti unde se desprinde spre stânga (nord-est) poteca marcată cu cruce albastră spre Cabana Diham (32). Aici se mai poate ajunge pe drumul de pe Valea Glăjăriei (cca. 3 km), apoi spre sud-est pe poteca marcată cu cruce albastră.

În continuare traseul urmează poteca ce se desfăşoară pe malul drept al văii Mălăieşti în urcuş susţinut până în apropierea fostei cabane unde trece pe malul stâng. Aici întâlneşte traseul 24, dinspre Ţigăneşti, marcaj bandă galbenă şi dinspre Pichetu Roşu, marcaj triunghi roşu (7). De la fosta cabană Mălăieşti (1720 m) traseul urmează spre sud valea glaciară, în curând se desprinde spre est poteca traseului 35, marcat cu triunghi albastru ce duce pe Brâna Caprelor în Creasta Bucşoiului Mare. După ce depăşeşte un prag ajunge în căldarea glaciară la baza Turnului Mălăieşti, pe care-l ocoleşte prin dreapta (vest). Mai sus poteca se desparte de varianta de iarnă care continuă spre sud prin Hornul Mălăieşti spre Şaua Hornurilor, şi coteşte spre est urcând accentuat în serpentine până în culmea Omu-Scara unde întâlneşte traseul 19, marcat cu bandă roşie pe care continuă în urcuş moderat spre sud-est până la Vârful Omul (2505 ). La câteva zeci de metri înainte de a ajunge la Cabana Omul întâlneşte pe stânga (nord) poteca de pe Creasta Bucşoiului Mare, marcată cu bandă roşie.

Alpinism in Turnul Malaiesti

Face parte tot din Muntele Bucşoiu. El se înalţă în Căldarea Mălăieşti mai sus de ramificaţia spre Brâna Caprelor. Accesul din Valea Mălăieşti pe traseul turistic 18. Coborârea din toate traseele se face în rapel pe vâlcelul sudic în Căldarea Mălăieşti.

– Hornul Căţărătorului, 5B, 6 lc, 3-4 ore
În peretele nordic este o spintecătură largă şi continuă, care conduce la creastă peste numeroase obstacole foarte expuse şi greu accesibile, cu o escaladă la liber în opoziţie extenuantă. (Cristea).

– Faţa cu Ferestre, 4A, 6 lc, 2-3 ore
În peretele nordic, traseul poate fi uşor identificat din canionul ce mărgineşte Turnul Mălăieşti la nord-est, fisura pe care o urmează (a doua de la dreapta la stânga) având o linie foarte bine definită. Escalada este preponderent liberă şi pe parcurs se trece prin mai multe ferestre naturale (Cristea).

– Extrema Stângă, 5B, 10 lc, 4 ore
În peretele central, are în prima jumătate a traseului aspectul unei scări inverse, fiecare treaptă verticală fiind urmată de un tavan. Pe ultimele le se urmează o serie de brâne în zig zag care ne scot în vârful Turnului.

– Tavanele, 5B, 10 lc, 4 ore
În peretele central, traseul are prima le comună cu Extrema Stângă (199). În continuare se urcă oblic dreapta către seria de tavane pe sub care se traversează la dreapta şi care dau numele traseului. În final, după ultimul tavan, linia traseului urcă drept în sus în vârful Turnului.

– Traseul Oblic, 4B, 8 lc, 4 ore
Este primul traseu din Turnul Mălăieşti, deschis în 1946 de Ion Coman şi Pierrot Strat, în extrema dreaptă a Peretelui Central. Cheia traseului se află în treimea mijlocie, extrem de friabilă şi surplombantă, care ia sfârşit pe o brână ce încinge turnul sub treimea superioară. Ultimele le sunt mai uşoare.

Citeste mai mult pe: http://www.malaiesti.ro/trasee-turistice-cabana-malaiesti/

Copyright 2007 – 2015 Cabana Malaiesti

Noi am luat-o din Bușteni, pe traseul Gura Diham- Diham – Cabana Mălăiești. Drumul a durat 5-6 ore cu mers ușor și cu pauze. Vremea a ținut cu noi și ne-a permis să prindem niște panorame care îți tăie respirația.

Oricum, nimic nu se compară cu apusul văzut în preajma cabanei. Un alt aspect interesant a fost că pe drum am întâlnit un alt drumeag – un patruped simpatic care ne-a condus până la cabană.

Dacă te-ai hotărât că vrei să vezi și tu peisajul, dar nu prin intermediul dekstopului, atunci mai trebuie să știi ce echipament ai nevoie. Chiar dacă termometrul era cu mult sub 0 grade Celsius, efortul depus făcea corpul să devină supra-încălzit, deci nu ai nevoie de foarte multe textile. Eu am avut un strat respirant (format din tricou și colanți), pantaloni călduroși impermabili, un polar, o vestă din puf și bacanci impermeabili, călduroși și cu talpă snow-contact. Neapărat este nevoie de o pereche de ochelari de soare, de categoria 4 mai ales dacă nu suporți lumina puternică proiectată în zăpadă. Preferabil este să ai și un soft-shell pentru vânt și ninsoare. Eu am avut o geacă pe care mi-am dat-o jos în momentul în care m-am încălzit. Toate acestea pot fi achiziționate din orice magazin Decathlon.

Cum să obții jobul dorit cu investiții minime?

Cine ar fi zis ca cea mai frumoasă parte atunci când faci un proiect este cea de cercetare? Ei bine, am vrut să mă informez în legătură cu cele mai bune campanii de SEO& PPC din 2014, sperând ca un izvor de inspirație să-mi pătrundă prin mintea mea deluroasă. Ca de obicei, Google nu m-a lăsat la greu și nu m-a dezamăgit.

Alec Brownstein, freelancer, a realizat o campanie de PPC pentru a obține interviu pentru jobul dorit. A pus drept cuvinte-cheie pe cei mai buni dintre directorii creativi din New York, a alăturat un anunț sugestiv, iar rezultatele nu au intârziat să apară.

Asta îmi dă câteva idei…

Filmele pe care vreau să le văd în cinema în 2015

Mersul la cinema e ca o ieșire în care mai mulți oameni se strâng în fața focului și spun povești. Focul devine marele ecran, iar povestea prinde contur în timp ce filmul rulează. Vor fi multe premiere interesante în 2015, dar sunt câteva pe care chiar nu vreau să le ratez. Cum ar fi aia o zi liberă fară un film bun, nu?

Minions

Nu știu dacă sunt foarte mulți care au reușit să facă față drăgălășeniei Minionilor. Pentru mine, cel puțin, sunt adevărat irezistibili. Animația prezintă povestea Minionilor de la apariția lor pe Terra până la momentul cu 42 de ani înainte de a se întâlni cu Gru (Despicable me). Vom vedea cum Minionii au scris istoria și cum prin simpla lor prezență au făcut ca lucrurile să ia o altă turnură.

Insurgent

Filmul Divergent mi-a trezit interesul în sala de cinema. Sunt sigură că dacă l-aș fi văzut în fața calculatorului, nu ar mai fi avut același impact. A fost suficient să-mi deschidă apetitul pentru filmele SF/fantasy și să nu mă mai pot opri. Am citit cartea și aștept ecranizarea cu nerabdare. Desigur, decorurile sunt mult mai high-tech față de ce mi-am imaginat, apar mici modificări față de storyline-ul cărții, dar abia aștept să văd viziunea regizorului. Din punctul meu de vedere, atât cartea, cât și filmul sunt mult mai reușite decât Jocurile Foamei. Practic, acțiunea se desfășoară tot în viitor. Oamenii sunt împărțiți pe facțiuni, nu sectoare, asta în funcție de personalitatea lor: neînfricați, candoare, prietenie, erudiți și abnegație. Tris, personajul principal este Divergentă, adică ar putea face parte din mai multe facțiuni. Sistemul politic este construit ]n așa fel încât fiecare om ar trebui să aparțină unei singure facțiuni, iar Divergenții sunt considerați aomalii, iar Erudiții doresc să îi extermine. În mare parte, filmul va prezenta lupta împotriva sistemului și se vor afla multe secrete din spatele cortinei.

Fifty Shades of Grey

În mod surprinzător, NU, chiar nu sunt fană a trilogiei. Vreau să văd filmul ăsta dintr-o simplă curiozitate morbidă. Vreau sp văd cum vor reuși producătorii să îl transforme într-unul la fel de comercial. Copy-paste the book nu vor putea face, așa că abia aștept să văd ce parte vor alege – cea safe, în care vor pune în valoare povestea de dragoste sufocantă dintre cei doi, ușor telenovelizată, sau partea nasty – și îl vor duce în zona Ninfomaniac. Hmm.. hmm.. Decizii, decizii.

FACT: În America, Fifty Shades of Grey este cea mai imprumutată carte din biblioteci… și cea care impregnat cei mai mulți germeni ai bolilor cu transmitere sexuala. #casaștii.

The Legend Of Hercules

Legendarul Hercule ajunge în acest an şi pe marile ecrane şi propune o poveste în care acţiunea se amestecă cu dragostea. Fiu al unei regine din Grecia şi al lui Zeus, Hercule se vede nevoit să lupte pentru a deveni erou sau să fugă împreună cu Hebe, femeia pe care o iubeşte, dar care este logodită cu fratele său. Alegerea lui Hercule este de la sine înţeleasă, astfel că trebuie să mă aştepţi la câteva lupte spectaculoase în arenă. Oare cât de des voi apuca să respir uitându-mă la acest film?

Gangster Squad

Motivul pentru care vreau să văd filmul este datorită castingului: Sean Penn, Josh Brolin, Ryan Gosling, Emma Stone şi Nick Nolte. Și trailerul este interesant… 🙂

The Imitation Game

Imitation Game e un mix interesant între fapte reale petrecute în timpul cel de-al doilea Război Mondial, fizică, experiemnte, și actori buni: Benedict Cumberbatch și Keira Knightley.

Despre magia uitată a Crăciunului

Îmi aduc aminte că aveam puțin sub 1m jumătate când am aflat că Moș Crăciun, Iepurașul, Moș Nicolae nu mai există, ci sunt de fapt părinții mei care îmi pun cadourile sub brad, în ghetuțe sau lângă pat. Tot Paradisul meu cu tărâmuri fantastice, fabrici speciale de făcut cadouri, curcubee, reni, păduri magice etc s-a evaporat ca prin vis. Nu înțelegeam pe atunci de ce sunt mințită de tatăl meu care se așezase în mijlocul străzii, în genunchi să îmi explice, (asta ca să fim la același nivel). Eu știam că există. Nu doar în fiecare an l-am văzut pe Moșul? Nu l-am găsit pe Iepurașul de Paște în pădure când mi-a lăsat cadoul lângă un copac? Și era chiar cărticica de colorat cu Barbie pe care mi-o doream (aia cu contur colorat ca să știu să combin culorile cum trebuie). Asta a fost pe principiul dacă nu am păpușa Barbie adevărată, măcar cărticica să o am. Mai târziu m-am ales cu un tren personalizat cu Barbie care acum șade frumos în pod, acoperit cu  o pătură ca să nu îl atingă praful. Va fi o revelație din trecut pentru copiii pe care îi voi avea la un moment dat.

Și uite așa, nopțile pe care le pierdeam încercând să-l prind în fapt pe Moșul, s-au dus pe apa Sâmbetei. Eram sigură că atunci când ajunge în dreptul casei mele, dă cu un sprey special care să facă pe toată lumea să adoarmă adânc și să nu îl audă când intră în casă. Era perfect logică pentru mine explicația asta, chiar dacă nu mi-a dat-o nimeni, și în lipsa unui răspuns coerent din partea minților mai luminate și mature care mă înconjurau, mi-am confecționat-o. De atunci, am simțit că magia nu mai există. Am început să văd pe rafturile magazinelor cadouri care mai târziu au ajuns sub brad, în ghetuțe etc. Am realizat că imaginația nu este realitate, ci doar fantezie. Și ani la rând, se mai scurgea un strop din magia pe care o resimțisem anul precedent. Până când…

Anul acesta am fost din nou la serbarea de Craciun organizată de mama mea. Ultima la care am participat a fost acum 4 ani. Cum să nu vrei să vezi fețele concentrate ale unor copilași de grupa 0 care cred că a cânta colidul impecabil în fața Moșului este cel mai mare țel din viața lor. Ei, dar Moșul nu a apărut de la început. S-a lăsat așteptat ca marile vedete. Iar când a apărut, am început din nou să văd magia Crăciunului (eu capra aia mare care știe că faza cu Moș Crăciun este doar o oportunitate comercială în momentul de față).

Cum să nu te emoționezi când auzi murmurul de bucurie și îi vezi cum sar în sus de bucurie ca niște mingiuțe de ping-pong? Până și eu auzindu-i, pentru o secundă am crezut că Moșul este real, iar la poartă îl așteaptă renii, în frunte cu Rudolf.

Hai să jucăm niște dame…

Majoritatea își doresc să cunoască succesul. Spun majoritatea pentru că sunt câțiva care preferă să stea în umbră, să rămână în anonimat. Calea spre succes nu este bătătorită, ci este cu suișuri și coborâșuri. De cele mai multe ori, la linia de start se aliniează mai mulți competitori. Este posibil nici să nu-i cunoști pe toți sau să fii prea orb, să ai privirea prea de cal ca să realizezi câți sunt. Ei bine, dar până să ajungi acolo- sus, drumul tău contează și modul în care îl parcurgi. Unii spun că e mai importantă călătoria decât destinația în sine. Eu spun că sunt la fel de importante amândouă.

Alergatul după succes este ca un joc de dame: poți să îți alegi una dintre variantele- pe sărite sau pe luate. Dacă alegi varianta pe sărite, jocul tău este curat. Este varianta onestă, unde competențele, cunoștințele și valorile morale sunt mai importante. Te felicit! Ai ales cea de-a doua variantă totuși? Te-ai uitat în urma ta? Crezi că doar scopul tău contează? Te folosești de toate tertipurile ca să câștigi? E păcat, pentru că prea puțini vor mai fii acolo să te felicite pentru succesul tău, poate doar pionii tăi.

Deci ce variantă alegi?

Resuscitare

Întotdeauna este mai greu să revii decât să începi ceva. Asta pentru că în momentul în care revii trebuie să o faci în forță ca să conteze. De mult timp încerc să mă reapuc să scriu pe blog. Am avut o pauză îndelungată. Simțeam că nu mai am grai, că nu mai am idei, că părerea mea nu mai contează.

Dar mi-am revenit. Am deschis larg ochii și am văzut ce mă înconjoară. Am realizat că părerea oricui contează. Am realizat că pot trece peste multe și sunt mai puternică decât mă așteptam să fiu. Am realizat că în momentul în care ți se închide o ușă în nas, trebuie să nu mai stai pe gânduri și să intri pe fereastră.. sau pe horn, că tot vine Crăciunul. Am realizat că pot face lucrurile să se miște și că trebuie să ai mult tupeu ca să poți să reziști în lumea asta.

Și mi-am făcut un plan. Și am să mă țin de el și cu dinții dacă este nevoie.

Caut prietenă pentru Pufulete

Salutare tuturor,

Pufulete, iepurele meu, este deja o senzație pe Facebook. Primește chiar mai multe like-uri decât mine?! Ajuns la vârsta maturității, Pufulete vrea și el o prietenă.

Detalii despre el: alb, ochii mari și roșii, 6 kg, ascultator, liniștit, respirație precipitată, devreme acasă, pufos. Când e foarte nervos, lovește puternic cu picioarele din spate în podea. Are propria reședință în curtea casei, în București. Este responasabil, foarte iubitor și își dorește o familie.

Cum ar trebui să fie ea? Să fie pe măsura lui! În rest nu suntem pretențioși.

Cu riscul ca acest articol să aibă aspect de matrimoniale de pufăcioși, vă rog să comentați mai jos dacă știți vreun proprietar de iepuriță drăgălașă pentru preaminunatul.

Această prezentare necesită JavaScript.

Despărțire

Anul acesta mi-a adus în dar un șir infinit de despărțiri. Tocmai de aceea am lăsat timpul să treacă, să pot să trec emoționațional peste cele întâmplate. M-am simțit pustiită. A fost probabil cea mai grea perioadă din viața mea. Tocmai de aceea nu am mai avut puterea sau curajul să scriu. Îmi era frică de refularea sentimentelor. M-am despărțit de doi bunici care și-au găsit liniștea într-o lume mai bună, m-am despărțit de facultate, de licență, de culoarea părului, de fosta eu. Lucrurile astea te schimbă fără să îți dai seama. Până la urmă noi suntem rezultatul experiențelor noastre și suntem continuu afectați de cei din jur.

Acum că am dat doi pași în spate și am privit din perspectivă, despărțirea nu e niciodată definitivă. Lasă amprente adânci în tine, ca și cum s-ar impregna în propriul ADN. Indiferent că despărțirea e una tristă sau benefică, rămâne ceva sedimentat: un cucon care nu poate să prindă aripi și să zboare. Mă agăț de aminitirile pe care mi le reamintesc de fiecare dată când nostalgia îmi dă o palmă peste față.

Și dintr-o dată, fără să îmi dau seama, m-am uitat în urmă și am zâmbit.