Mulţi dintre noi spun „Te iubesc!”, dar puţin o simt sau ştiu exact ce spun. În ziua de azi ne ascundem în relaţii doar de faţadă, doar ca să dea bine, din plictiseală sau alte motive… Literatura abundă de subiectul ăsta; anumite evenimente istorice s-au petrecut tocmai datorită acestui fapt şi exemplele pot continua. Dar câţi mai apreciază iubirea adevărată? Câţi o mai aşteaptă? Sau mai bine zis câţi mai cred în ea în ziua de azi?
Dacă ar fi să întrebi copiii cum recunosc ei oamenii îndrăgostiţi, aceştia ar spune:
- “Îndrăgostiţii se uită tot timpul unul la altul şi mâncarea lor se răceşte. Altor oameni le pasă mai mult de mâncare” – Andruţa, 8 ani
- “Dintr-o dată, le place să se ducă la cinema ca să poată să stea unul lângă altul în întuneric” – Diana, 8 ani
- “Dacă băiatul pune mâna pe nota de plată, înseamnă c-o iubeşte” – Ionuţ, 10 ani
- “Se iubesc dacă unul comandă un desert în flăcări. Le place să comande aşa fiindcă aşa este şi inima lor – în flăcări” – Corina, 9 ani
Sursa: http://depici.ro/familie/ce-cred-copiii-despre-oamenii-indragostiti-top-cele-mai-amuzante-replici/
Se pare că ştiu ei ceva. Şi poate observă chiar mai bine decât noi, ceilalţi, disperaţi după menţinerea locului de muncă sau căutarea unuia, ofticaţi că iar am pierdut metroul şi întârziem, îngropaţi în enşpe mii de proiecte şi alte taskuri ş.a.m.d. Exemplele date mai sus, au o sămânţă de adevăr: imaginaţia copiilor nu ar fi ajuns la rezultatele astea, dacă ei nu s-ar fi legat de ceva palpabil- ceea ce văd la părinţii lor.
Hai să-ţi spun eu ce cred că este iubirea. În primul rând, consider că există o diferenţa între iubire şi dragoste. Dacă ar fi să transformi substantivele în verbe, ar ieşi a iubi şi a se îndrăgosti. După mine cele două nu sunt chiar sinonime. Cred că îndrăgostirea asta apare la început când simţi fluturi în stomac, când inima îţi bate prea repede, când zâmbeşti din niciun motiv când îţi vezi muza în faţa ochilor. Este imposibil să nu te fi îndrăgostit vreodată ca să nu înţelegi exemplele de mai sus. Te îndrăgosteşti de o persoană când ea este tot ceea ce ai vrea tu să fii în acel moment sau pur şi simplu imaginea fizică se mulează perfect pe gustul tău. Cu toate astea, îndrăgostirea e de scurtă durată şi la fel cum apare- aşa se şi duce. De aici nu există decât două posibilităţi: ori dispare şi în scurt timp te îndrăgăsteşti de altcineva, ori se transformă în iubire.
Nu poţi nega existenţa iubirii. Între mamă şi copil există iubire de când e lumea şi pământul. Iubirea e acea simbioză între prietenie şi îndrăgostire. Nu cred în jumătatea perfectă. Dar cred în oameni care se iubesc sincer, care se respectă, care ştiu să se surprindă, care sunt 2 nu sunt 1, păstrându-şi individualitatea. Poate că iubirea nu-i ca-n filme; nu toate relaţiile sunt puse în situaţii extreme sugerate în filme, având şansa să arate cât de mult se iubesc. Iubirea e o boală, de care ar trebui să se îmbolnăvească toată lumea. Te face mai slab, dar în acelaşi timp te face mai bun. Ştie să scoată cea mai bună parte din tine. Iubirea nu-i obsesie. Iubirea e un dans în doi, care trece peste obstacole. Iubirea se menţine vie dacă ai grijă de ea, cum şi un foc se menţine aprins dacă îi pui tot timpul lemne să ardă în continuare. Iubirea înseamnă să porţi de grijă. Iubirea e mută. Iar restul sunt poveşti…
Lui V.
jurnaluldevacanta 