Am prins și eu câteva zile libere și am dat o fugă până la munte. Ne-am strâns șase suflete și am pornit voioși-voinici spre Cabana Mălăiești. Aceasta se găsește la o altitudine de 1720m și pentru a ajunge la ea, poți să alegi dintre mai multe trasee:
De la Râşnov (675 m) urmăm şoseaua spre sud, în lungul Văii Ghimbavului (Râul Mare), mai întâi printre lanuri, apoi prin fâneţe bogate şi pe lângă zăvoaiele din lungul văii. Peste fruntea pădurilor, în fund, se profilează imensa piramidă a Bucşoiului. De-a lungul apei Ghimbavului şoseaua ajunge (2½-3 ore pe jos) la uzina Râşnovului. De aici urmăm către sud, în urcuş, drumul carosabil şi după cca. 15-20 min traversăm V. Ţigăneşti. În dreapta se înaltă Munţii Velicanul şi Ţigăneşti. Străbatem o poiană şi la reintrarea în pădure, către stânga, traversăm firul V. Mălăeşti, apropiindu-ne mult de V. Glăjăriei (stânga). Curând părăsim drumul carosabil ce se continuă în lungul Văii Glăjăriei şi prindem poteca spre dreapta. Strecurându-se printre numeroşi bolovani, drumul încalecă pieziş coama dintre V. Glăjăriei şi V. Mălăeşti, trece pe malul stâng al acesteia din urmă (pe dreapta, cum urcăm) şi se continuă în lungul văii. După a doua traversare urcăm pieptiş o mică porţiune, pe malul opus. apoi urmăm în urcuş uşor coama dintre V. Mălăeşti şi pârâul din stânga. După cca. 1 oră de la uzină, ajungem lângă Izvorul Mălăeştilor, ce tâşneşte în dreapta, de sub o coamă împădurită. De aici poteca se orientează brusc la stânga, ieşind repede în Poiana Mălăeşti-Izvor, pe care o traversează în lung; la capătul poienii, pe o coamă scundă, se ramifică la stânga drumul spre Cabana Diham. Ramificaţie spre Cabana Diham prin V. Glăjăriei. Marcaj cruce albastră. Coborâm repede în partea opusă a coamei şi în cca. 5 min ajungem în Poiana Glăjăriei. Din marginea poienii ne îndreptăm către E-NE, traversăm poiana în coborâş şi întâlnim drumul din lungul Văii Glăjăriei, pe care îl urmăm în jos, iar după 5 min traversăm firul văii (atenţie la stâlpul indicator), în punctul de confluenţă cu Vâlcelul Dihamului. De aici continuăm spre SE, traversăm imediat Vâlcelul lui Timen şi începem urcuşul pieptiş spre est. După cca. 40-45 min din fundul văii ieşim pe coama largă şi înierbată de sub Măgura Cenuşie, la Cabana Diham (1320 m). Traseul nostru continuă la dreapta, urmând în urcuş pieptiş coama dintre Văile Glăjăriei şi Mălăeşti. După 30-40 min de la ramificaţie poteca începe să urce uşor, în lungul unei platforme situate între abruptul Bucşoiului (stânga) şi firul Văii Mălăeşti (dreapta), adâncit aici mult în masa de bolovănişuri ce formează morena frontală a văii. La capătul de sus al platformei, deasupra unui piept scurt, ieşim în marginea unei poieni, pe flancul vestic al Bucşoiului. După încă o treaptă a văii traversăm o poiană largă, loc al vechii Cabane Mălăeşti, de unde se deschide dintr-o dată perspectiva porţiunii alpine a văii. De la capătul de sus al poienii, urcând o ultimă ruptură de pantă, poteca ajunge în marginea căldării inferioare a văii, la Cabana Mălăeşti (1720 m).
Citeste mai mult la: http://muntii-bucegi.ro/Trasee_Bucegi/Traseu_Rasnov-Cabana_Malaesti/
Copyright © Iulia ToyoBuşteni (925 m) – Plaiul Munticelul – Poiana Coştilei (1360 m) – Pichetul Roşu (1445 m) – La Prepeleac (1750 m) – Mălăieşti (1720 m)
Marcaj: triunghi roşu. Durata: 6 ore. Iarna traseul este foarte periculos şi dificil pe porţiunea Pichetul Roşu – Mălăieşti.Acest traseu este o adevărată magistrală cu o lungime de cca. 12 km, care înconjoară la o altitudine medie de 1400 – 1700 m o parte importantă a masivului (partea de nord-est), de cel mai mare interes atât pentru turişti cât şi pentru alpinişti şi schiori. Din el se desprind trasee de acces spre importante obiective turistice, alpine şi de schi din zonele Coştila, Omul, Morarul şi Bucşoiul.
De la Căminul Alpin (925 m) traseul urmează spre vest, în urcuş uşor prin pădure poteca largă de pe Plaiul Munticelului. Mai sus, la mică distanţă (după cca. 20 min. de mers) se abate uşor spre dreapta părăsind culmea pe care continuă poteca nemarcată spre Valea Albă şi Refugiul Coştila. În continuare îşi schimbă treptat direcţia spre nord-vest, trece prin punctul La Măsurătoarea Urşilor (1310 m) (unde se ramifică traseul alpin 41, spre Valea Albă) şi la mică distanţă ramificaţia spre Refugiul Coştila (traseul 6lde la trasee alpine, marcaj bandă albastră), apoi traversează văile Coştilei şi Gălbenelelor şi ajunge în Poiana Coştilei (1360 m) (Buşteni – Poiana Coştilei cca. 2½ ore). Trece de Valea Cerbului, unde intersectează traseul 16 marcat cu bandă galbenă spre Vârful Omu, apoi de Poiana Morarului, de unde pornesc traseele alpine spre Valea Morarului, Râpa Zăpezii, Creasta Balaurului, şi ajunge în poiana de la Pichetul Roşu (Buşteni – Pichetul Roşu: 3 ore). Aici intersectează potecile spre Cabana Poiana Izvoarelor (traseul 8, marcaj bandă roşie, un sfert de oră până la cabană) şi Cabana Diham (traseul 12 marcat cu punct roşu, o jumătate de oră până la cabană).
De la Pichetul Roşu traseul continuă pe sub abruptul Bucşoiului (Drumul Take Ionescu) şi traversează mai multe vâlcele, porţiunile dificile alternând cu cele domoale. Astfel traversează Poiana Bucşoiului, urcă „La Prepeleac” (1750 m), de unde se desprinde poteca traseului 17, marcat cu bandă roşie, spre Creasta Bucşoiului Mare -Vârful Omul, (drumul Friedrich Deubel). Trece de piciorul Bucşoiului prin Şaua Mălăieşti şi coboară în Valea Mălăieşti, unde întâlneşte poteca marcată cu bandă albastră Râşnov – Vârful Omul (traseul 18).
– pe Culmea Tiganesti (alt. 2136 m)
pe poteca marcata cu banda galbena care trece peste Padina Crucii (alt. 1950 m) la lacul din Valea Tiganesti (alt. 2050 m) si urca apoi in Saua Tiganesti – durata cca. 2,5 ore– Mălăieşti (1720 m) – Brâna Caprelor – Creasta Bucşoiului Mare (2285 m)
Marcaj: triunghi albastru. Durata: 2 ore.Din zona cabanei traseul urcă în amonte pe vale, pe care în scurt timp o părăseşte spre stânga. Urmează poteca în urcuş accentuat, în serpentine pe versantul înierbat. Prinde Brâna Caprelor pe care continuă până în Şaua La Brâna Caprelor (2285 m), pe Creasta Bucşoiului Mare, unde întâlneşte traseul marcat cu bandă roşie.
– Râşnov (675 m) – Mălăieşti (1720 m) – Vârful Omul (2505 m)
Marcaj: bandă albastră. Durata: 8 ore. Până la fosta cabană Mălăieşti 5 ore.Traseul este accesibil tot timpul anului până la fosta cabană Mălăieşti. Iarna în funcţie de starea zăpezii şi a vremii este accesibilă şi porţiunea de sus prin Hornul Mălăieşti.
Din oraşul Râşnov traseul porneşte spre sud, intersectează DN 73 A şi urmează drumul forestier de pe Valea Ghimbavului spre uzina electrică (8 km). Câteva sute de metri mai sus de aceasta lasă pe stânga ramificaţia drumului de pe Valea Ghimbavului şi continuă spre Valea Glăjăriei pe care o părăseşte în scurt timp (după cca. 3 km de la uzina electrică) urmând Valea Mălăieşti. Traseul urcă domol prin pădure până în Poiana Izvorului Mălăieşti unde se desprinde spre stânga (nord-est) poteca marcată cu cruce albastră spre Cabana Diham (32). Aici se mai poate ajunge pe drumul de pe Valea Glăjăriei (cca. 3 km), apoi spre sud-est pe poteca marcată cu cruce albastră.
În continuare traseul urmează poteca ce se desfăşoară pe malul drept al văii Mălăieşti în urcuş susţinut până în apropierea fostei cabane unde trece pe malul stâng. Aici întâlneşte traseul 24, dinspre Ţigăneşti, marcaj bandă galbenă şi dinspre Pichetu Roşu, marcaj triunghi roşu (7). De la fosta cabană Mălăieşti (1720 m) traseul urmează spre sud valea glaciară, în curând se desprinde spre est poteca traseului 35, marcat cu triunghi albastru ce duce pe Brâna Caprelor în Creasta Bucşoiului Mare. După ce depăşeşte un prag ajunge în căldarea glaciară la baza Turnului Mălăieşti, pe care-l ocoleşte prin dreapta (vest). Mai sus poteca se desparte de varianta de iarnă care continuă spre sud prin Hornul Mălăieşti spre Şaua Hornurilor, şi coteşte spre est urcând accentuat în serpentine până în culmea Omu-Scara unde întâlneşte traseul 19, marcat cu bandă roşie pe care continuă în urcuş moderat spre sud-est până la Vârful Omul (2505 ). La câteva zeci de metri înainte de a ajunge la Cabana Omul întâlneşte pe stânga (nord) poteca de pe Creasta Bucşoiului Mare, marcată cu bandă roşie.
Alpinism in Turnul Malaiesti
Face parte tot din Muntele Bucşoiu. El se înalţă în Căldarea Mălăieşti mai sus de ramificaţia spre Brâna Caprelor. Accesul din Valea Mălăieşti pe traseul turistic 18. Coborârea din toate traseele se face în rapel pe vâlcelul sudic în Căldarea Mălăieşti.
– Hornul Căţărătorului, 5B, 6 lc, 3-4 ore
În peretele nordic este o spintecătură largă şi continuă, care conduce la creastă peste numeroase obstacole foarte expuse şi greu accesibile, cu o escaladă la liber în opoziţie extenuantă. (Cristea).– Faţa cu Ferestre, 4A, 6 lc, 2-3 ore
În peretele nordic, traseul poate fi uşor identificat din canionul ce mărgineşte Turnul Mălăieşti la nord-est, fisura pe care o urmează (a doua de la dreapta la stânga) având o linie foarte bine definită. Escalada este preponderent liberă şi pe parcurs se trece prin mai multe ferestre naturale (Cristea).– Extrema Stângă, 5B, 10 lc, 4 ore
În peretele central, are în prima jumătate a traseului aspectul unei scări inverse, fiecare treaptă verticală fiind urmată de un tavan. Pe ultimele le se urmează o serie de brâne în zig zag care ne scot în vârful Turnului.– Tavanele, 5B, 10 lc, 4 ore
În peretele central, traseul are prima le comună cu Extrema Stângă (199). În continuare se urcă oblic dreapta către seria de tavane pe sub care se traversează la dreapta şi care dau numele traseului. În final, după ultimul tavan, linia traseului urcă drept în sus în vârful Turnului.– Traseul Oblic, 4B, 8 lc, 4 ore
Este primul traseu din Turnul Mălăieşti, deschis în 1946 de Ion Coman şi Pierrot Strat, în extrema dreaptă a Peretelui Central. Cheia traseului se află în treimea mijlocie, extrem de friabilă şi surplombantă, care ia sfârşit pe o brână ce încinge turnul sub treimea superioară. Ultimele le sunt mai uşoare.Citeste mai mult pe: http://www.malaiesti.ro/trasee-turistice-cabana-malaiesti/
Copyright 2007 – 2015 Cabana Malaiesti
Noi am luat-o din Bușteni, pe traseul Gura Diham- Diham – Cabana Mălăiești. Drumul a durat 5-6 ore cu mers ușor și cu pauze. Vremea a ținut cu noi și ne-a permis să prindem niște panorame care îți tăie respirația.
Oricum, nimic nu se compară cu apusul văzut în preajma cabanei. Un alt aspect interesant a fost că pe drum am întâlnit un alt drumeag – un patruped simpatic care ne-a condus până la cabană.
Dacă te-ai hotărât că vrei să vezi și tu peisajul, dar nu prin intermediul dekstopului, atunci mai trebuie să știi ce echipament ai nevoie. Chiar dacă termometrul era cu mult sub 0 grade Celsius, efortul depus făcea corpul să devină supra-încălzit, deci nu ai nevoie de foarte multe textile. Eu am avut un strat respirant (format din tricou și colanți), pantaloni călduroși impermabili, un polar, o vestă din puf și bacanci impermeabili, călduroși și cu talpă snow-contact. Neapărat este nevoie de o pereche de ochelari de soare, de categoria 4 mai ales dacă nu suporți lumina puternică proiectată în zăpadă. Preferabil este să ai și un soft-shell pentru vânt și ninsoare. Eu am avut o geacă pe care mi-am dat-o jos în momentul în care m-am încălzit. Toate acestea pot fi achiziționate din orice magazin Decathlon.
jurnaluldevacanta 