Îmi aduc aminte că aveam puțin sub 1m jumătate când am aflat că Moș Crăciun, Iepurașul, Moș Nicolae nu mai există, ci sunt de fapt părinții mei care îmi pun cadourile sub brad, în ghetuțe sau lângă pat. Tot Paradisul meu cu tărâmuri fantastice, fabrici speciale de făcut cadouri, curcubee, reni, păduri magice etc s-a evaporat ca prin vis. Nu înțelegeam pe atunci de ce sunt mințită de tatăl meu care se așezase în mijlocul străzii, în genunchi să îmi explice, (asta ca să fim la același nivel). Eu știam că există. Nu doar în fiecare an l-am văzut pe Moșul? Nu l-am găsit pe Iepurașul de Paște în pădure când mi-a lăsat cadoul lângă un copac? Și era chiar cărticica de colorat cu Barbie pe care mi-o doream (aia cu contur colorat ca să știu să combin culorile cum trebuie). Asta a fost pe principiul dacă nu am păpușa Barbie adevărată, măcar cărticica să o am. Mai târziu m-am ales cu un tren personalizat cu Barbie care acum șade frumos în pod, acoperit cu o pătură ca să nu îl atingă praful. Va fi o revelație din trecut pentru copiii pe care îi voi avea la un moment dat.
Și uite așa, nopțile pe care le pierdeam încercând să-l prind în fapt pe Moșul, s-au dus pe apa Sâmbetei. Eram sigură că atunci când ajunge în dreptul casei mele, dă cu un sprey special care să facă pe toată lumea să adoarmă adânc și să nu îl audă când intră în casă. Era perfect logică pentru mine explicația asta, chiar dacă nu mi-a dat-o nimeni, și în lipsa unui răspuns coerent din partea minților mai luminate și mature care mă înconjurau, mi-am confecționat-o. De atunci, am simțit că magia nu mai există. Am început să văd pe rafturile magazinelor cadouri care mai târziu au ajuns sub brad, în ghetuțe etc. Am realizat că imaginația nu este realitate, ci doar fantezie. Și ani la rând, se mai scurgea un strop din magia pe care o resimțisem anul precedent. Până când…
Anul acesta am fost din nou la serbarea de Craciun organizată de mama mea. Ultima la care am participat a fost acum 4 ani. Cum să nu vrei să vezi fețele concentrate ale unor copilași de grupa 0 care cred că a cânta colidul impecabil în fața Moșului este cel mai mare țel din viața lor. Ei, dar Moșul nu a apărut de la început. S-a lăsat așteptat ca marile vedete. Iar când a apărut, am început din nou să văd magia Crăciunului (eu capra aia mare care știe că faza cu Moș Crăciun este doar o oportunitate comercială în momentul de față).
Cum să nu te emoționezi când auzi murmurul de bucurie și îi vezi cum sar în sus de bucurie ca niște mingiuțe de ping-pong? Până și eu auzindu-i, pentru o secundă am crezut că Moșul este real, iar la poartă îl așteaptă renii, în frunte cu Rudolf.
jurnaluldevacanta 